Limba noastra

Limba noastră-i o comoară în adîncuri înfundată Un șirag de piatră rară pe moșie revărsată. Limba noastră-i foc ce arde într-un neam, ce fără veste S-a trezit din somn de moarte ca viteazul din poveste. Limba noastră-i numai cîntec doina dorurilor noastre Roi de fulgere, ce spintec noruri negri, zări albastre. Limba noastră-i graiul pîinii cînd de vînt se mișcă vara In rostirea ei bătrînii cu sudori sfințit-au țara. Limba noastră-i frunză verde zbuciumul din codrii veșnici Nistrul lin, ce-n valuri pierde ai luceferilor sfeșnici. Limba noastră-i vechi izvoade povestiri din alte vremuri Și citindu-le ’nșirate te-nfiori adînc și tremuri.