Cucule - 2.1

Cucule cu pană sură, Ce faci cocoțat pe șură? Cântă-ți dorul, sus din cer, Pe căldură sau pe ger, Să se-audă glasul tău Până-n zori, peste pârâu Peste deal și peste văi Peste prietenii tăi. Cucule, mesager blând, De la soare la pământ, Spune-mi unde te-ai ascuns, Că dorințe mi-am tot pus Căci cu fluierul tău lin, Faci dulceață din pelin Și ne amintești de timp, De florile de pe câmp. Cucule cu pană ruptă, Ești povestea ne-ntreruptă, Spune-mi taina ce o porți, La ferestre și la porți, Pe aripi, plutind, in zbor În cântarea ta de dor, Tu ești cântecul de bine, Rănile să ni le-aline. Cucule, cu glas de seară, Fii tu steaua mea polară, Cântă-mi dorul, cântă-mi visul, Printre ramuri, fi-mi trimisul, Să-ți aud chemarea-n zori, Așezat pe căpriori, Tu, trimisu' cerului, Tu, solistul câmpului. Cucule, în nopți cu lună, Cântecul tău mă tot îngână, Prin văzduh și prin poieni, Ești al nopții drag refren, Și în fiecare clipă, Ești chemarea de pe prispă, În iubire și în șoapte, Ești dorința mea de noapte. Cucule, cu pana fină, De cu zori până la cină, Cânți de dor și de iubire, De speranță, fericire, Tu, simbolul primăverii, Dimineților și-al serii La cântecul tău de cuc, Am s-ascult și nu mă duc. Cucule, stai sus pe șură, Și privește-n bătătură, Cântecul tău e o comoară, E o primăvară, vară Căci în tine este viața, Ziua, noaptea, dimineața, Și a timpului poveste, Cântă, cucule, maestre.