Lyrics
Ca un fum negru, înecăcios,
cu botniţa pe gură,
un câine rău
se plimbă tăcut printre noi.
Numele lui e Om...
Om Rău.
Răutăcios, ar vrea să muşte carne,
sânge să-şi bage în gură,
în trup,
friptură de cuvinte arse,
întoarse, răsucite instincte,
alungate iubiri...
[Bridge]
[Chorus]
Dar parcă e sătul.
Între colţi, doar resturi de oase
rumegate i-au rămas, uscate,
strivite dorinţe mereu amânate
ce-s ancore înfipte în piele,
să-l ţină pe loc.
[Bridge]
[Chorus]
Închis în leneşi ochi deschişi,
balaurul cel trist poartă o botniţă,
se ascunde după un nor de fum:
poartă o mască...
albă, neagră,
albastră... pentru un câine rău
cu numele de Om...
Om Rău.
[Stop, void, silence]
El a muşcat prea mult... Cuvântul.
L-a rupt, a tras de el cu dinţii,
ca să spună ce nu-i adevărat.
Şi nu s-a săturat de lins,
de lăudat
pe cel rău, perfid, spurcat.
Nu ştie să vorbească,
dar i s-a activat, automat,
cutiuţa vocală, să muşte
şi să latre, să împungă,
să zgârie, să te frământe
în gheare.
Cuvântul frumos,
adevărat, e ignorat,
e blestemat...
[Bridge]
[Chorus]
Apocaliptic, o fiară,
de o vreme,
a fost legată, s-a legat la bot,
să nu mai înjure,
să tacă măcar,
dacă nu a învăţat încă
să vorbească poetic, subtil,
să gândească simbolic, abil
şi să iubească,
nu să urască...
poezia, cuvântul divin.
Un câine rău tace acum...
cu numele de Om...
Om Rău.
O mască, ca un fum,
toate fumurile fumurii, întunecate,
înfumuratului, i le ascunde...
[Intermezzo]
[Outro, poetic]
Apocaliptic, bestialic, cinic,
gripa, răceala,
răutatea din gură,
cel mai bine, acum,
se tratează...
chiar cu o Mască pusă pe figură.
[Stop, void, silence]
Fie numele farmaciilor lăudate,
că un câine rău, iată,
nu mai poate
să muşte şi să latre!
[End]
[Text: Radu Lucian Alexandru.]
[Music: AI Suno.]
